FRAGMENTE DE EU
MOTTO : Iata-ma!
M-am reintors la vechiul razboi de tesut...
Panza de eu!
M-am nascut toamna, in 1980, la Galati, oras dunarean, orasul teilor, asa ca, am crescut aproape de fluviu, de pescarusi si de vapoare, fascinata deopotriva de tei si de salcii. Prima amintire : ramurile infrunzite ale unui copac. Parintii mei : doi oameni intelepti si veseli.
Comunismul de provincie prin ochii unui copil :
Eram o familie cu sansa. Locuiam intr-un bloc cu complex comercial la parter – toate magazinele aproape : alimentara, aprozar, cofetarie. Sansa nu era prezenta magazinelor, pentru ca oricum erau prost aprovizionate; sansa era ca, in jocurile noastre din fata blocului, puteam pandi sosirea masinii de marfa, cucerind un loc cat mai bun la coada.
Cand se oprea curentul aprindeam lampa de gaz si stateam de vorba. Imi placeau momentele acestea care ii adunau pe toti ai casei la povesti. Atunci am invatat sa fac cu mainile umbre de animale pe pereti.
In fiecare zi umpleam cada cu apa rece sa avem rezerve. Apa era cu program! Bucuria mea! Puteam sa ma joc in voie cu ambarcatiunile mele sofisticate din dopuri de pluta, coji de fructe, hartie si bete de chibirt.
Painea o cumparam cu cartela, alimentele cu ratia iar dulciurile bune se gaseau in stoc limitat doar de sarbatori. Cel mai des imi cumparam vata de zahar cu 2 lei si guma de struguri de 1 leu 25 bucata.
Micile bucurii? Sambata si duminica puteam viziona cateva minute de desene animate si dupa-amiaza mergeam in parcul de distractii unde era forfota mare si multe culori. Marile bucurii? Vacantele petrecute la tara, in Campia Baraganului sau pe dealurile Galatiului : desculta-n praf, multi pomi buni de catarat, puzderie de copii, plus prietenii mei simpatici : cainele si pisica!
Un moment emotionant: in clasa a doua am primit cravata rosie si am jurat cu mana pe drapelul tricolor, la Muzeul de Istorie, ca voi fi un pionier de nadejde. Dar n-am avut timp sa-mi pun prea des inelul la cravata si snurul rosu de comandant de grupa...
«A cazut Ceausescu! » Acest strigat prelung de bucurie disperata l-am auzit intr-o dupa-amiaza de decembrie. De atunci totul a inceput sa se schimbe. Copiii rupeau din carti pozele cu tovarasul, le lipeau de lift si le mazgaleau, vedeam desene animate in fiecare zi si aflam la televizor lucruri nemaipomenite, auzeam afirmatii pe care, alta data, doar radioul nostru rosu le putea face seara, la o anumita ora, cu sonorul la minim.
*
Copii, literatura, pictura, muzica - pasiuni pentru mine! M-am gandit bine si am ales sa urmez Liceul Pedagogic. Aici le puteam aprofunda pe toate cele ce-mi placeau. Cinci ani de zile am studiat intr-o cladire imensa, centenara, din caramida rosie. Eram numai fete in clasa si purtam toate fuste negre si sacouri cu dungi albe - uniforma pe seama careia se faceau cele mai multe glume. Colegele mele - solidare si vesele. Profesorii mei - oameni bine pregatiti cu mult talent pedagogic! Anii de liceu au fost perioada in care am calatorit cal mai mult, am scris cel mai mult, mi-am facut cei mai multi prieteni si am citit cele mai multe carti.
*
20 de ani! Drumul meu s-a continuat pe holurile Facultatii de Stiinte Politice a Universitatii Bucuresti. Astfel am inceput o viata total noua, departe de tot ce cunosteam : un alt oras, alte studii, o alta locuinta - intr-un camin de studenti. Am intrat intr-o alta lume, cu un altfel de ritm. Mult mai alert! O lume in care e usor sa te pierzi, e usor sa te imprastii, e usor sa fii inghitit de val dar, daca iti pastrezi cu perseverenta Reperele si inaintezi curajos fie si contra curentului, iti poti impinge orizontul departe!
Viata mea se continua deocamdata aici, in orasul marilor sperante. Am terminat facultatea si am decis sa ma specializez pe comunicare. Asa ca fac mai departe studii de master la Facultatea de Sociologie a Universitatii Bucuresti.
Atat despre mine! Acum sunt nerabdatoare sa va invit la cybercenaclu!